Tristul adevăr despre moartea subită a Andei Călugăreanu a ieșit la iveală după aproape 30 de ani! ”A luat în joacă o răceală și a aflat târziu că are metastază”

Tristul adevăr despre moartea subită a Andei Călugăreanu. La aproape 30 de ani de la moartea subită a îndrăgitei artiste, fiica acesteia, Ioana Tufaru, a făcut dezvăluiri răvășitoare despre ultimele clipe din viața mamei ei. 

Ioana Tufaru Mardare a împărțit pomană la mormântul Andei Călugăreanu, pe 15 august. A fost însoțită de Ionuț, și de fiul lor, Luca. Ioana a oferit un interviu exclusiv pentru CIAO.RO în care a povestit despre copilăria ei, dar și despre ultimele clipe trăite cu mama ei.

Reporter: 15 august, la mormântul mamei tale, Anda Călugăreanu.

Ioana Tufaru Mardare: 15 august 2021, 29 de ani de când mama a plecat la Cer…

Tristul adevăr despre moartea subită a Andei Călugăreanu

Reporter: Ați venit să împărțiți pachete, de data aceasta, văd, în formula completă

Ioana Tufaru Mardare: Am venit să împărțim pachete ca de fiecare dată, să facem poze. Suntem în formulă completă. Luca a mai fost, dar era foarte micuț. E prima dată când vine așa… conștientizând că a venit la Mamaia Anda.

Reporter: Ce știe el de Mamaia Anda?

Ioana Tufaru Mardare: Știe ca e Sus în Cer la Doamne-Doamne, că era frumoasă, cânta frumos, îi ascultă melodiile.. cu portocala, că a murit, că a fost bolnavă.

Ioana Tufaru Mardare a împărțit pachete lângă mormântul Andei Călugăreanu

Reporter: Ce ai pus în pachete de data aceasta?

Ioana Tufaru Mardare: Ca în fiecare an, un suc, o prăjiturică, un pate de ficat, brânzică topită, o chiflă. S-a terminat Postul, e numai bine. Nu mai știu ce am mai pus… După buget, Coane Fănică, cum se spune.

Reporter: În presă s-a scris că mama ta a crezut că era răcită, nu că avea cancer…

Ioana Tufaru Mardare: Ea a luat-o foarte în joacă toată povestea. Foarte târziu s-a aflat că avea de fapt cancer. Ea zicea “Ei, sunt răcită”. Avea tot timpul o răgușală în gât, tot timpul a dat-o pe seama unei răceli. Și de fapt, când a ajuns să i se pună un diagnostic, în final, a fost vorba de cancer. Prea tarziu, nu s-a mai putut face nimic, era deja metastază.

Reporter: Soțul ei de atunci nu i-a spus că are cancer, că e așa bolnavă…

Ioana Tufaru Mardare: Da, nu i-am spus. Și eu știam, și el, de lucrul ăsta. Dar el a vrut într-un fel sau altul să o protejeze nespunându-i. Și poate că… eu știu… acum e deja tardiv să spun chestia asta… dar poate că ar fi fost mai bine să-i fi spus. S-ar fi luat din pripă totul și poate… că, uite, cunosc persoane care au luat cancerul din pripă și au scăpat. Bine, la ea a fost și galopant. A avut la plămâni și a făcut metastază pe ficat. Și… i-a fost fatal.

Avea momente, din cauza durerii, în care își dorea practic moartea. Voia să plece mai repede, pentru că avea dureri foarte mari. Ajunsese la morfină deja. Au fost niște momente foarte grele.

Ioana Tufaru Mardare despre moartea Andei Călugăreanu

Reporter: Tu ai fost lângă ea atunci…

Ioana Tufaru Mardare: Da… Mi-a murit în brațe. M-a marcat, da. A fost foarte greu.

Reporter: Îți mai amintești care au fost ultimele cuvinte, dorințe pe care ți le-a spus?

Ioana Tufaru Mardare: Își dorea foarte tare ca eu să nu ajung la tata, să nu mă duc la tata, dar uite că n-a fost să fie pentru că… legile din țara asta sunt foarte stricte… știm bine cu toții. Dacă soțul ei nu m-a putut înfia pentru că taică-miu n-a fost de acord, a trebuit obligat forțat să mă duc acolo, la tata.

Și mi-a mai spus să avem grijă, și eu, și soțul ei, ca lumea să n-o uite. Ceea ce eu încerc să fac atât cât pot. Nu știu cât îmi reușeste, eu sper că-mi reușește. Acum lucrez împreună cu Ilinca Teodorescu, nașa băiețelului meu, și fiica domnului academician Teodorescu, la o carte despre ea. Dar mai multe amănunte nu dau acum. Vrem să o scoatem undeva în toamnă, în preajma zilei ei, în octombrie. Lansarea va fi însoțită și de un spectacol omagial, o seară omagială. Se pare că le vom desfășura la Teatrul Constantin Tanase, unde ea a evoluat în ultimii ani de viață.

”A fost pentru mine cred că cel mai urât an posibil”

Reporter: Ce amintiri ai cu mama ta?

Ioana Tufaru Mardare: Aaa, foarte multe. Cele mai multe amintiri le am legate de mare, probabil și de asta sunt foarte îndrăgostită de mare, pentru că în fiecare an mergeam cu ea la mare, în turneu, stăteam cu lunile. Avea spectacole peste tot. Erau niște ani și niște vremuri pe care greu le voi uita. Nu numai faptul că mergeam cu ea, ci și spectacolele care se desfășurau atunci, ce frumos era, și la teatrele de vară care acum sunt într-o paragină de nedescris.

O amintire care m-a durut foarte tare este că într-o vară n-am putut să merg cu ea pentru că am făcut oreion. Și n-aveam voie să merg să stau la soare, a trebuit să stau acasă, am stat la bunici. A fost pentru mine cred că cel mai urât an posibil. Trebuia să țin și regim, îmi aduc aminte că mâncam numai dovlecei fierți, numai brânză de vaci. Îți dai seama pentru mine… gurmandă fiind de mititică și pofticioasă, a fost cumplit. Și aveam oftică “Aaa, te-ai dus la mare fără mine”. A fost singurul an în care n-am putut să merg că n-aveam voie.

Reporter: Cum a fost copilăria ta, în câteva cuvinte.

Ioana Tufaru Mardare: Foarte multe nu-mi mai amintesc din copilăria mea, dar, dacă tot ai atins subiectul… nu pot să nu vorbesc pentru că mă roade foarte tare. Copilăriile de atunci nu se compară cu cele de acum. Eu tânjesc după cele de atunci pentru că, așa cum se spune “de tristă amintire”, dar nu au fost de tristă amintire…. Eu, copilăria mi-o petreceam în spatele blocului cu mulți copii care erau vecini pe acolo și ne jucam tot felul de jocuri. Nu ne capta Facebook, Tiktok și alte porcării care sunt acum. Ne jucam cu mingea, ne jucam “Țară, țară, vrem ostași”, jocuri pe care în ziua de astăzi pe care, la rândul meu mergând cu Luca în parc, nu le mai văd. Acum văd copii ca Luca, mai mici ca el, cu ochii în telefoane. De ăia mai mari nu mai vorbesc… toată ziua vor să-și facă tiktok-uri, să-și facă nu știu ce… nu mai vezi un joc din copilăria de atunci.

Singurul care, într-adevăr, a mai rămas și îi mai văd că se joacă, foarte rar, “De-a v-ați ascunselea”, în rest nu mai vezi un “Țară, țară, vrem ostași” sau “Flori, fete sau băieți”. Eu am avut o copilărie frumoasă. Am fost, cred, ultima generație cu cheia de gât, cu mâncarea lăsată pe aragaz, sunt lucruri pe care nu le poți uita. Nu-ți era frică să stai seara mai târziu afară că nu venea nimeni să te fure din fața blocului să te ducă cine știe pe unde. A fost o copilărie frumoasă, aveam Herăstrăul la doi pași, mergeam cu bicicleta… în Herăstrăul de atunci… că-n ăsta de acum… ce să mă duc… să-mi meargă șobolanii pe la picioare, în fine. Nu mai atingem subiectul că n-are sens.

Foto: Arhiva personala / CIAO.RO